Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana a implicat si alinierea cu o serie de standarde internationale privind protectia mediului. Daca pana la nivelul anului 2007 problematica deseurilor era tratata intr-un mod mai mult sau mai putin eficient, odata cu implementarea regulilor UE, s-a transpus din Directiva Deseuri nr.98/2008, legislatia specifica acestui sector. Inca din 2006 se stabilesc in Parlamentul European si Consiliu cadre legislative pentru manipularea deseurilor. In general se dorea ca orice operatiune care include gestionarea deseurilor sa nu aiba efecte negative asupra mediului, sanogenezei populatiei, dar si principii de tipul „poluatorul plateste”.
Experientele dobandite in anii anteriori au facut ca normativele sa fie imbunatatite, avand conditii clar stabilite si termeni mai bine definiti.
Astfel, in 2011 apare in Romania Legea cadru a deseurilor, cu numarul sau previzibil „211”. Insa ceea ce urma a se implementa la nivel national nu era tocmai simplu, ieftin si rapid, tranzitia realizata prin intermediul instrumentelor economice dorindu-se benefica, doar ca rezultatul s-a dovedit impovarator pentru companiile romanesti.
In aceasta lege cadru se mentioneaza definirea unor termeni, pe care ii vom prezenta mai jos:
deseu= orice substanta sau obiect pe care detinatorul il arunca ori are intentia sau obligatia sa il arunce;
detinator de deseuri= producatorul deseurilor sau persoana fizica ori juridica ce se afla in posesia acestora;
gestionarea deseurilor= colectarea, transportul, valorificarea si eliminarea deseurilor, inclusiv supervizarea acestor operatiuni si intretinerea ulterioara a amplasamentelor de eliminare, inclusiv actiunile intreprinse de un comerciant sau un broker;
producator de deseuri= orice persoana ale carei activitati genereaza deseuri, producator de deseuri sau orice persoana care efectueaza operatiuni de pretratare, amestecare ori de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compozitiei acestor deseuri;
reciclare= orice operatiune de valorificare prin care deseurile sunt transformate in produse, materiale sau substante pentru a-si indeplini functia initiala ori pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetica si conversia in vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operatiunile de umplere;
valorificare= orice operatiune care are drept rezultat principal faptul ca deseurile servesc unui scop util prin inlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate intr-un anumit scop sau faptul ca deseurile sunt pregatite pentru a putea servi scopului respectiv în intreprinderi ori in economie in general
Deoarece era important sa nu existe nici o confuzie in randul populatiei, a operatorilor economici, s-au anexat in Legea privind regimul deseurilor din 2011 cateva definitii a termenilor cu care urma a se lucra. Astfel, a fost clarificat domeniul de aplicare a legislatiei.
Un alt concept nou si interesant, este ierarhia deseurilor. Mai exact, stantardele Uniunii Europene impuneau si o prioritizare a modalitatilor de gestiune a deseurilor generate. General, ierarhia trebuie respectata astfel:
Rezumand, aceasta este partea de notiuni introductive in domeniul gestiunii deseurilor, de la stabilirea directivei Parlamentului UE si Consiliului. Pentru a se conforma, Romania adopta Legea 211/2011, cu prevederile sale specifice. Mai multe despre cum sunt implicate companiile romanesti in legislatia deseurilor, vom vedea ulterior.
Despre obligatiile companiilor puteti citi pe site-ul http://www.raportare-mediu.ro
Blogul mediului 